joi, 12 noiembrie 2009

Nu-mi plac extremele

Si nici nu cred in ele. Nu-mi plac extremele de niciun fel, adica nici oamenii foarte rai dar nici cei foarte, foarte buni, asa cu o atitudine corecta si plina de modestie si de principii, perfecti. Nu cred ca exista sau daca exista sunt enervanti.
Atitudinile extreme duc la dezechilibru si nu conteaza daca ti se pare ca extremul este bun, nu e sanatos. Am o matusa obsedata de curatenie, daca mananci o piersica vine cu farfuria sub gura ta. Ok, nu e exagerat. Cand vii de la plaja vine si-ti strange nsisipul de pe talpi de cum ai intrat pe usa. Sterge pe jos de 5 ori pe zi, in conditiile in care nu are caine/pisica sau copil mic. Credeti ca se bucura de musafiri? Nu, pentru ca sunt o sursa de mizerie si de dezordine.
Nu cred ca cineva poate trai complet bio, fara nicio abatere. Deodorantul bio nu tine. Punct.
Nu cred ca exista oameni si cinstiti, si buni la suflet, si etici, perfecti, si iubiti, si frumosi, si.., si,..., si...... si ma enerveaza persoanele care pozeaza in perfectiune in orice directie/domeniu.

Niciun comentariu: