La doua zile dupa despartire. Am scris-o acum 10 zile, dar abia acum o public.
Ma lupt cu mine, sa scriu sau sa nu scriu despre acest subiect acum, cand de-abia m-am despartit de iubitul meu pe care, evident, inca il iubesc? Cum sa-mi descriu durerea live? Cum sa imi pun sufletul in niste litere, cum sa explic sentimentul de sfarsit, de abandon, de teama, de "nemaivrut"? Dar o prietena mi-a spus azi ca scrisul este terapeutic.
Asadar sa incepem, nu stiu daca o sa termin acum sau mai tarziu sau daca o sa-l public acum sau mai tarziu.
Ce faci cand decizia de despartire o ia partenerul pentru ca l-ai adus la exasperare si l-ai facut sa-si doreasca intr-un fel sau altul sa fie singur? Si-ti spune ca nu mai poate, ba mai mult nici nu mai vrea in momentul respectiv? Bineinteles ca intr-o relatie de orice fel nu este numai unul singur dintre parteneri de vina, nu exista asa ceva. Insa unul dintre ei este mai vinovat decat celalalt, de data asta eu, stiam si inainte ca greseam, dar mergeam mai departe din inertie in greseala, adica daca ma suporta de ceva vreme, 1 an, inseamna ca se mai poate.
Pana nu se mai poate si te doare asa de tare incat nici nu stii cum vei trece peste zilele urmatoare. Ti se rupe sufletul, te doare fizic, nu stii ce sa faci, incotro sa te indrepti, mai ales daca nici nu ai un job de zi cu zi la care sa te duci, sa-ti umple timpul si gandurile. Te doare sufletul fizic si, daca ai si un ulcer pe cale de vindecare, te doare intr-atat incat ai senzatia ca nu ai aer, ca te sufoci, ca raul nu o sa treaca in veci. E o durere ca un abis, o durere ale carei limite nu le vezi. Pana obosesti, pentru ca durerea te vlaguie si la un moment dat obosesti.
Citeam mai devreme pe un blog ca iti suni prietenii si oamenii apropiati si incerci sa-ti ocupi timpul intr-un mod placut. Asta bineinteles pentru cei care nu au renuntat la tot pentru o relatie. Slava Domnului ca nu mi-am neglijat niciodata prietenii, astfel incat am pe cine sa sun. La cat sunt de posesiva cu oamenii pe care ii iubesc, ar fi fost si imposibil sa-i neglijez.
Si printre intalniri cu prietenii si incercarea de a zambi, plangi, plangi de rupi, plangi pana te doare capul si crezi ca nu mai poti. Si dupa o iei de la capat. Sau suferi in tine si la un moment dat refulezi intr-o depresie de toata frumusetea. Si daca plangi tot depresiv esti, dar plansul mai toaca din durere.
In niciun caz nu iei decizii importante, in niciun caz nu incerci sa gandesti prea mult, pentru ca s-ar putea sa nu fie relavant.
Si incerci in fiecare zi sa gasesti un lucru care sa te faca sa zambesti, un lucru care sa te faca fericita. Nu te neglijezi din punct de vedere fizic, asta te face doar sa te simti mai rau. Din contra, e mai bine sa te trezesti dimineata si sa te aranjezi pentru cea mai importanta persoana din viata ta, cea mai apropiata, cea care nu te va parasi niciodata: TU. Chiar daca nu urmeaza sa pleci nicaieri. Nici nu iei decizia de a tine o cura de slabire sau de a te lasa de fumat in aceste momente. Ar fi prea mult si inutil.
Nu stiu cu faze, nu stiu despre negare sau alte lucruri. Stiu doar ceea ce simt si ceea ce traiesc.
Si cel mai important, nu-ti agasezi fostul iubit, asta daca il iubesti. Pentru ca daca a luat decizia de a se desparti de tine fara vreun alt motiv grav (alta femeie, alt barbat, etc), inseamna ca are nevoie de liniste. Iar o despartire nu intervine intr-o relatie fericita, deci si eu/tu avem nevoie de liniste. Chiar daca nu ne-o dorim si am prefera orice altceva.
Mai departe....va urma.
Postări
Spanac, bulgur, vrabioara de vita, 762 calorii
Acum 5 săptămâni
2 comentarii:
ce pot sa zic?sunt alaturi de tine,chiar daca doar prin intermediul blogului..te citesc in fiecare zi si sincer in momentul in care am descoperit acest"jurnal",am retrait o parte din sentimentele de frustrare care m-au incercat acum3-4ani..am hotarat sa pun punct unei relatii ce a durat3ani,dar asta doar pentru k el a ales sa puna punct indirect la tot ce insemnam eu..stiu ce inseamna sa nu mai fi o prioritate pentru persoana in favoarea careia ai renuntat la tot:prieteni,vecini,colegi,interese,hobby-uri,placerisi uneori chiar familie..iar aceasta persoana sa nu valorizeze cat de putin toate eforturile..timpul le rezolva pe toate,crede-ma..durerea a fost mare,pana la imensa-in suflet totul era gol..mintea mi-era pustie..dar totul incet incet prinde contur..pentru k nu am alta posibilitate decat sa merg mai departe si sa-mi demonstrez mie k nu sunt atat de"slaba"incat sa nu reusesc..vreau in primul rand sa-i arat ac el a fost cel care a pierdut..este trist,dar azi am puterea de a-i multumi pentru toate lacrimile pe care i le-am varsat si toate regretele pe care e-am simtit la un moment dat..sunt mult mai puternica decat am crezut vreodata k pot fi si datorita acestui impact in fata iubirii sunt femeia care mi-am dorit intotdeauna sa fiu..mai am de invatat,stiu dar omul din greseli invata si cei3ani de relatie nu au fost in zadar..sunt sigura k nu voi mai repeta aceleasi greseli fata de sotul meu de acum..fii puternica pentru k DUMNEZEU nu ne da mai mult decat putem duce!!!te imbratisez cu foc..
scuze tare pentru"kilometrul"scris!:))
Trimiteți un comentariu